Copilărie

Afară-i toamnă

“Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,
Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.”

                Mihai Eminescu – Afară-i toamnă

 

Știu că vremea de afară aduce a iarnă, dar nu m-am putut abține să nu numesc această postare în acest fel și să nu public și această poezie a lui Eminescu.

Spuma cafelei

Mă ascund

Dinamo Municipal Călăraşi – Universitatea Poli Municipal Timişoara

“Duminică, 13 noiembrie, începând cu ora 13, în Sala Polivalentă din municipiul Călăraşii a avut loc meciul de handbal masculin dintre echipele Dinamo Municipal Călăraşi şi Universitatea Poli Municipal Timişoara.

După o partidă strânsă (11-11 la pauză), competiţia s-a terminat cu victoria echipei gazdă, Dinamo Municipal depăşind echipa bănăţeană cu trei puncte pe tabela de marcaj, scor final 21-19.”

(sursa articolului)

Amestecat

CSM Călărași versus CSU Galați

În miunata zi de duminică, șase noiembrie, au reînceput meciurile de handbal de la noi din oraș.În această zi, echipa CSM Călărași a jucat împotriva echipei CSU Galați, echipa noastră obținând victoria cu scorul 33 la 21.

Urmează o serie cu câteva dintre fotografiile de la meci:

Te urăsc

De ce-mi faci asta ? De ce tocmai tu, cel la care nu m-aș fi așteptat vreodată să fie capabil să mă rănească așa ?Dă-mi un motiv bun și veridic, demonstrează-mi că nu te mai interesează nici un aspect al vieții mele și te voi lăsa în pace pentru o eternitate rece și de gheață.
De ce tocmai tu, dintre toți ? Datorită ție, am devenit slabă, maleabilă dar numai față de tine.Mai maleabilă chiar și decât plastilina copiilor din clasele primare, dornici să se joace cu ea.
Tu m-ai schimbat în sensul bun, mi-ai deschis ochii în anumite aspecte ale vieții, m-ai învățat să mă apăr, m-ai învățat să nu fiu călcată în picioare și cel mai important, m-ai învățat să iubesc.
Pentru puținul timp pe care l-am petrecut împreună, mi se preling niște lacrimi cristaline și chiar înghețate de fiecare dată când îmi amintesc de tine sau de acele clipe de gheață care par să se fi petrecut cu o veșnicie în urmă.
Oare ție îți păsa de toate clipele acelea ?

Atunci când ne-am cunoscut, eu aveam inima frântă în mii și mii de bucățele pe care, cu timpul, ai reușit să le aduni și să le asamblezi că pe un puzzle și m-ai avut până in acel moment.
Știu că greșeala îmi aparține, nu am putut face nimic altceva înafara acestui lucru.Trebuia să fac asta, chiar dacă nu-mi doream.Nu te gândii că asta a fost ideea mea sau o modalitate de a mă răzbună, nu este așa.
Deși sunt rănită datorită acelui fapt și datorită ție, de fiecare dată când gândul imi fuge la tine încerc să îmi impun că te urăsc.Te urăsc, într-indevăr dar în același timp, te și iubesc.Te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni niciodată.

Te urăsc, dar de ce încă te mai iubesc ?

O melodie care cam merge: